vineri, 6 iunie 2014
miercuri, 4 iunie 2014
Iată carevasăzică de ce gândul mă... furnică
O furnică mică, mică,
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vișinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept niște crăci.
Mărunțica de făptură
Duse, harnică, la gură
O fărâmă de ceva,
Care-acasă trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.
"Un' te duci așa degrabă?
Gândul meu mâhnit o-ntreabă.
Încă nu te-ai lămurit
Că greșești și-ai rătăcit?
Cu merindea îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Și mai ai până-n chelie
Două dealuri și-o bărbie.
Nu vrei, tată, să-ți arăt
Cum iei drumul îndărăt?
Să-ți mai pun o întrebare:
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Într-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?"
Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neștiut,
Îngrijat de ce-o să zică
Maica stareță furnică
De-o lipsi din furnicar,
Și-o așteaptă în zadar.
(Tudor Arghezi – O furnică)
