În frunzele veștejite,
Toamna a încins arama,
Alinându-ne de drama
Zilelor tot mai cernite.
Dar o pasăre fugară,
Chiar înainte să plece,
Mi-a șoptit: Măi, pierde-vară,
Mâine-i rece! Și nu trece...
N-am crezut-o. Optimist,
Am zâmbit: E bună gluma.
Ea a ciripit iar trist:
Toamna nu șterge cu guma!
Ci cu bruma...
