Iată carevasăzică de ce gândul mă... furnică

 

O furnică mică, mică, 

 Dar înfiptă, va să zică, 

 Ieri, la prânz, mi s-a urcat 

 De pe vișinul uscat 

 Pe picioare, pentru căci 

 Mi le-a luat drept niște crăci.

 

Mărunțica de făptură 

 Duse, harnică, la gură 

 O fărâmă de ceva, 

 Care-acasă trebuia 

 Așezat în magazie 

 Pentru iarna ce-o să vie.

 

 "Un' te duci așa degrabă?

 Gândul meu mâhnit o-ntreabă.

 Încă nu te-ai lămurit

 Că greșești și-ai rătăcit?

 Cu merindea îmbucată

 Te-ai suit până-n cravată

 Și mai ai până-n chelie

 Două dealuri și-o bărbie.

 Nu vrei, tată, să-ți arăt

 Cum iei drumul îndărăt?

 

 Să-ți mai pun o întrebare:

 E aproape de culcare;

 Unde dormi, aici, departe?

 Într-o pagină de carte?

 S-ajungi virgulă târzie

 Într-un op de poezie?"

 

 Mă gândesc ce-i de făcut 

 S-o feresc de neștiut,

 Îngrijat de ce-o să zică 

 Maica stareță furnică 

 De-o lipsi din furnicar, 

 Și-o așteaptă în zadar.

(Tudor Arghezi – O furnică)