miercuri, 4 iunie 2014

Iată carevasăzică de ce gândul mă... furnică



O furnică mică, mică, 
 Dar înfiptă, va să zică, 
 Ieri, la prânz, mi s-a urcat 
 De pe vișinul uscat 
 Pe picioare, pentru căci 
 Mi le-a luat drept niște crăci.


Mărunțica de făptură 
 Duse, harnică, la gură 
 O fărâmă de ceva, 
 Care-acasă trebuia 
 Așezat în magazie 
 Pentru iarna ce-o să vie.


 "Un' te duci așa degrabă?
 Gândul meu mâhnit o-ntreabă.
 Încă nu te-ai lămurit
 Că greșești și-ai rătăcit?
 Cu merindea îmbucată
 Te-ai suit până-n cravată
 Și mai ai până-n chelie
 Două dealuri și-o bărbie.
 Nu vrei, tată, să-ți arăt
 Cum iei drumul îndărăt?
 
 Să-ți mai pun o întrebare:
 E aproape de culcare;
 Unde dormi, aici, departe?
 Într-o pagină de carte?
 S-ajungi virgulă târzie
 Într-un op de poezie?"


 Mă gândesc ce-i de făcut 
 S-o feresc de neștiut,
 Îngrijat de ce-o să zică 
 Maica stareță furnică 
 De-o lipsi din furnicar, 
 Și-o așteaptă în zadar.

(Tudor Arghezi – O furnică)
 








2 comentarii:

  1. Ai ilustrat frumos versurile cu imagini inspirate. O zi frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măcar așa să ne mai amintim de poezia adevărată, cu această bijuterie argheziană și aceste câteva imagini, într-o lume care, deși are încă multă poezie în ea, o ține bine ascunsă.

      Ștergere