vineri, 30 mai 2014

După melci


... Vezi, atunci mi-a dat prin gând
 Că tot stând și alegând
 Jos pe vraful de foi ude
 Prin lăstari și vrejuri crude,
 S-ar putea s
ă dau de el,
 Melcul prost, încetinel...
 În ungher adânc, un gând
 Îmi șoptea că melcul blând
 Din mormânt de foi, pe-aproape
 Cheamă omul să-l dezgroape...

 

 Și pornii la scormonit
 (Cu noroc, căci l-am găsit)
 Era tot o mogâldeață,
 Ochi de bou, dar cu albeață:
 Între el și ce-i afar'
 Strejuia un zid de var.
 - Ce să fac cu el așa?
 S
ă-l arunc nu îmi venea...
 Vream să văd cum se dezghioacă
 Pui molatic, din ghioacă:
 Vream să văd cum iar învie
 Somnoros, din colivie...


  Și de-a lungul, pe pământ
 M-așezai ca să-l descânt:
 - "Melc, melc,
 Cotobelc,
 Ghem vărgat
 Și ferecat;
 Lasă noaptea din găoace,
 Melc nătâng și fă-te-ncoace,
 Nu e bine s
ă te-ascunzi
 Sub păreții grei și scunzi
 Printre vreascuri cerne soare,
 Colți de iarbă pe răzoare
 Au zvâcnit iar muguri noi
 Pun pe ramură altoi. 


(Ion Barbu – După melci)









2 comentarii:

  1. Frumoase versuri potrivite cu imagini nimerite :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atât de mari sunt versurile lui Ion Barbu, că ar fi meritat mai multe și mai grăitoare imagini... Poate realizez acest proiect la următoarea ediție, revăzută și adăugită... :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...